Search

What The F**k is Zacusca?

Updated: Oct 16, 2018

Author Anais Iusco / Editor Leo Nelki Gopfert / Language Romanian


The academic year started and I stuffed all my clothes, my laptop, some girl-specific things and indeed the compulsory ‘zacusca’ in my suitcase. ‘Zacusca’, is a vegetable spread and the main ingredients are onions, carrots, Romanian red peppers, tomato paste, salt and pepper. You can add beans, mushrooms or aubergines. The word ‘zacuscă’ is of Slavic origin which means ‘snack’. However, it is a festive course for the Romanian students when they don’t have any other handy food left in their cupboard. The time to introduce this magic dish to people here in the UK had come. First of all, my flatmates, who are all English, were the first to find out what is ‘zacusca’:

‘Mate, this is so good! This is how real food tastes!’, said cheerfully one of my flatmates whilst eating it for the first time..

On the other hand, one of the girls in the flat tries to stay as far as possible from me every time I eat ‘zacusca’ because she doesn’t like its smell.

‘It smells so bad!’, she said with a sweet northern accent.

‘You should definitely try this!’ I said trying to convince her, even though I knew it was pointless. I don’t blame her, because I don’t like the smell of English pork sausages either. However, I have to deal with their smell since my flatmates love them and cook them for dinner quite often.

In the first few weeks I also introduced it to other students:

‘Would it not taste better if you heated it up?’, said my friend from Asia.

‘What? No way!’, I said shaking my head and laughing.

That’s about it. Besides, me and my flatmates tease each other pretty often when it comes to cooking time. For those who don’t know, in Romania women have an inexplicable desire to spend a great amount of time in the kitchen, especially those from the countryside. Nowadays, when town ladies have a busy life, they probably don’t allow as much time for cooking as they used to in the past. My mother, though, saves Saturdays for cooking. In my country, in contrast to Western European countries, people tend to make homemade food as much as possible. Therefore, the ingredients must be carefully picked. The food market, where you can buy fresh vegetables, fruits and milk straight from the farmers is one of the most visited places, together with the butcher’s. I can’t do this in England, but it doesn’t actually bother me. Nevertheless, even here I prefer to buy from the butcher’s. It makes me happy for some reason.

One day, I felt like I really wanted to eat soup. You rarely see people here eating soup compared to Romania where people say that ’soup cleanses your intestines’. We eat soup really often. So I bought a whole chicken and sliced it, according to my mother’s advice:

‘You need to use the back for the soup, to store the breast for schnitzels and the thighs for roasting.’’, she told me over the phone.

‘I need to use the back for the soup the back for the soup, to store the breast for schnitzels and the thighs for roasting’, I repeated to myself while I was taking the knife and started to split all the chicken’s parts. One of the girls showed up and asked what I was doing. I wouldn’t have known either a couple of minutes ago. I was going to make a homemade, chicken noodle soup. I remembered again my mother’s words, and actually any other Romanian woman’s: ‘The longer it boils, the better it tastes!’. While my soup was boiling for more than two hours, my flatmates were finished with the sausages, gravy sauce, the frozen and already chopped vegetables, and the tea which boiled quickly in the kettle which my grandma wouldn’t know how to use. Boiling the water in a pan would be an easier solution for her, even though I have to admit it’s not that handy. The carrots in my soup were barely boiling. Kind of jealous that they cook simple meals, I told them:

‘You, guys, cook so simple and quickly but, you know...it’s really hard to cook!’ I complained.

‘In fact, you make it too complicated and we are just students.’, replied one of the guys.

‘Just name me one English meal which takes long until it’s cooked’, I said.

‘Have you ever eaten roast dinner?’, asked the same guy.

‘No’, I said with a certain confusion in my voice. I translated it in my head in Romanian and it didn’t ring a bell.

‘It’s hard to cook’, said the guy.

The Christmas Holiday was getting closer and we’d decided that it would been nice to cook ‘roast dinner’ for the flat before going home. It was above my expectations. The stuffing, pigs in blankets ( which surprisingly I liked, even though sausages are used to cook this) and Yorkshire puddings, all these specialties made me appreciate English dishes more. After I tasted everything, I affirmed: ‘ I can’t say that English cuisine is trivial anymore’. A proud smile appeared on their faces.



Anul universitar a început iar eu mi-am strecurat în bagaj hainele, laptopul, chestiile de fete și nelipsita zacuscă. Zacusca, conform rețetei mamei mele, este un amestec de legume călite precum ceapă, morcovi, gogoșari, pastă de roșii, sare și piper la care se poate adăuga fasole sau ciuperci. Cuvântul zacuscă este de origine slavă și înseamnă gustare. Însă, pentru bieții studenți români, este o adevărată masă festivă atunci când e singurul lucru pe care îl au la îndemână. A venit momentul în care cei de aici, din Marea Britanie, au făcut cunoștință cu acest preparat-minune. Mai întâi,am prezentat-o colegilor mei englezi de apartament:

“Doamne, e atât de bună! Dacă ar fi să descriu mâncarea adevărată, acesta e gustul pe care ea ar trebui să îl aibă!” exclama cu încântare colegul meu în timp ce mânca cu poftă pentru prima oară din acest preparat.

Una dintre fete, în schimb, de fiecare dată când mănânc zacuscă își dorește să stea cât mai departe de aceasta pentru a nu-i simți deosebitul parfum.

“Miroase atât de urât!”, spune ea cu un dulce accent nordic.

“Trebuie neapărat să încerci!”, încerc eu să o conving, știind că e în zadar. Oarecum o înțeleg, fiindcă nici eu nu pot să suport mirosul cârnatilor englezești, și trebuie să o fac totuși, deoarece colegii mei se pare că îi adoră, nu puține fiind dățile când aceștia sunt aleși ca fel principal la cină.

În primele săptămâni am prezentat-o și altora:

Nu ar fi mai bună încălzită?” remarcă prietenul meu din Asia, probabil gândindu-se că ar merge mai bine cu orez.

“Ce? Nici vorbă!” mă amuz eu.

Cam așa stă treaba cu zacusca. Pe lângă ceasta, eu și colegii mei ne tachinăm destul de des când vine vorba de timpul ideal de preparare a unei mâncări. În România femeile au o placere inexplicabilă de a petrece foarte mult timp în bucătărie, mai ales cele din zonele rurale. În zilele noastre, când femeile de la oraș au o viață ocupată, poate nu mai petrec atât de mult timp în bucătarie precum o făceau în trecut. Mama mea însă, deși lucrează în timpul săptămânii, își alocă sâmbăta pentru gătit.În țara mea, spre deosebire de țările vestice, gospodinele încearcă pe cât de mult posibil să prepare totul acasă. De altfel, ingredientele trebuie alese cu atenție. Piața, unde se procură legume, fructe și lapte de casă direct de la agricultori este unul dintre cele mai vizitate locuri, alături de măcelărie. Aici, în Anglia, nu pot să fac acest lucru însă nici nu mă deranjează. Totuși, am o oarecare satisfacție atunci când cumpăr carne de la măcelărie chiar și aici.

Într-o zi, simt nevoia sa mănânc o supă, ceea ce aici nu prea se obișnuiește. La noi, în schimb, omenii spun că ’’supa iți spală intestinele’’, consumând-o foarte des. Cumpăr un pui întreg, și , după indicațiile mame i mele îl tranșez:

“Spatele pentru supă, pieptul îl lași pentru șnitel, pulpele pentru cuptor.”, îmi spune ea la telefon.

“Spatele pentru supă, pieptul îl las pentru șnitel, pulpele pentru cuptor”, îmi repet eu în timp ce iau cuțitul în mână și încep procesul de separare a părților puiului. Una dintre fetele din apartament mă surprinde și nu înțelege ce fac. Nici eu n-aș fi înteles cu câteva minute înainte. Îmi propusesem să fac o supă de pui cu tăiței. Din nou, aveam în minte cuvintele mamei mele și, de altfel, a tuturor femeilor românce: “Cu cât fierbe mai mult, cu atât e mai bună”. În timp ce supa mea fierbea de mai mult de două ore, colegii mei erau gata cu cârnații puțin rume

niți, sosul gravy, legumele gata tăiate și congelate și ceaiul preparat cu apă fiartă rapid în fierbătorul electric pe care bunica mea n-ar știi să-l folosească. Apa fiartă-n oală ar fi o solutie mult mai simplă pentru ea, chiar dacă totuși recunosc că e mult mai usor să folosești un fierbător. În supa mea de abia fierbeau morcovii. Cumva invidioasă că ei gătesc preparate atât de simple, le spun:

“Voi gătiți atât de simplu si rapid, dar știți... e chiar greu să gătesti...”,mă plâng eu.

“De fapt, tu gătești prea complicat, iar noi suntem doar niște studenți”, îmi raspunde unul dintre băieți.

“Spuneți-mi și mie vreun preparat englezesc care durează mult până să fie gata.” , îi provoc eu.

Ai mâncat vreodata “roast dinner”? ,mă întreabăacelași băiat.

“Nu”, răspund eu cu o oarecare confuzie în glas, traducându-mi în română în minte. “Cină rumenită” nu-mi spunea nimic.

“E dificil de făcut, să știi!”, completează el.

Vacanța de Crăciun se apropia iar noi am hotărât că vom prepara “roast dinner” înainte de plecare. Rezultatul a fost peste așteptări. “Stuffingul”( un amestec de ceapa, salvie, pâine mărunțită și ouă)

“pigs in blankets”(cârnăciori înveliți în bacon, care spre surprinderea mea au fost delicioși, chiar daca conțineau acei cârnați albi pe care-i consideram dezgustători pana atunci), “yorkshire puddings( un fel de chifle; vă sugerez să căutați poze pe internet dacă sunteți curiosi, deoarece descrierea mea nu e tocmai cea mai reușită) și friptura suculentă, toate acestea m-au făcut să apreciez mai mult preparatele englezesti. După ce am degustat toate delicatesele, am afirmat: “ Nu-mi mai permit să spun de acum înainte că bucătăria englezească e banală”. Ca răspuns, un zâmbet de multumire s-a așternut pe fața lor.